La Mulți Ani Aurel Drăgan

La sediul CS Rapid București am primit astăzi, 3 noiembrie 2016, o vizită surpriză, care ne-a umplut sufletul de bucurie. La doar o zi după ce a împlinit frumoasa vârstă de 78 de ani, marele voleibalist Aurel Drăgan, triplu câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Rapid București, a venit pentru o fotografie de colecție, alături de trofeul pe care l-a cucerit definitiv, în numele clubului feroviar, în 1965.

Cu o privire blândă, de un albastru săgetător, Aurel Drăgan rămâne același tip vioi, plin de modestie. Nu vorbește foarte mult și niciodată la modul laudativ despre prodigioasa-i carieră. ”A fost ca un basm. Eram tineri, făceam ceea ce ne plăcea, iar câteodată mai și câștigam. Rapidul înseamnă viața mea”, spune Aurel Drăgan, ridicătorul poreclit sugestiv ”Mâini de aur”.

Aurel Drăgan a început voleiul în 1952, la Locomotiva Timișoara, sub comanda antrenorului Milorad Coin. Fiind remarcat pentru calitățile sale de voleibalist, a fost transferat, pe linie feroviară, la Rapid București, în 1957. De atunci nu a mai plecat de la gruparea de lângă Podul Grant, câștigând Cupa Campionilor Europeni în 1961, 1963 și 1965. De alte patru ori, rapidiștii au jucat, cu Drăgan în sextetul de bază, finala celei mai titrate competiții continentale intercluburi.

La echipa națională a României a devenit campion european în 1963 și vicecampion mondial în 1966. Aurel Drăgan a scris o pagină extraordinară de istorie a voleiului românesc și rapidist.

El a rămas fidel culorilor alb-vișinii, evoluând doar la Rapid până la retragerea din activitatea de performanță. Apoi a fost antrenor până în 1974, când a plecat la Steaua, devenind ofițer superior. Înainte de această mutare, Aurel Drăgan fusese lector universitar doctorand la Institutul de Cultură Fizică București.

Aurel Drăgan relatează cu amănunte picante multe dintre întâmplările petrecute sub auspiciile marii echipe de volei a Rapidului. O carte dedicată acestor povești probabil că nu ar fi suficientă, pentru a reda savoarea acestor secvențe inubliabile. Porecla ”Mâini de aur” i se trage de la un fost arbitru, Constantin Mușat, care s-a gândit la o sintagmă caracteristică pentru Aurel Drăgan. Are o serie de momente frumoase, iar amintirile acelor finale europene cu Dinamo, în fața a 15 000 de spectatori, sunt inegalabile. La fel și duelurile cu puternicele echipe sovietice și est-germane, care se temeau de Rapid. Și multe altele… 

Excelent pedagog, Aurel Drăgan a rămas un exemplu și după abandonarea carierei sportive. El a devenit antrenor, priceperea și harul său fiind dovezi pentru generațiile următoare. La ședințele de pregătire, cele mai așteptate momente erau jocurile școală, în care maestrul, deși anii se adunaseră în actul de identitate, îmbrăca iarăși echipamentul pentru exemplificare practică sau pentru completarea echipelor. Aurel Drăgan juca foarte bine inclusiv la vârsta de 60 de ani, condiția fizică trădând și acum nu doar un sportiv excepțional, ci și un om cu un comportament elegant,ordonat, disciplinat și performant în toate domeniile.

A fost antrenor și pentru tehnicienii mai tineri, diferența dintre generații estompându-se ca prin farmec, din cauza modestiei și plăcerii de a lucra cu oamenii a maestrului. Unul din secunzii săi, Mihai Duță, cel care conduce actualmente echipa de volei feminin a CS Rapid București, a învățat meserie de la Aurel Drăgan: ”Tot ce știu despre volei i se datorează lui Aurel Drăgan”, declară succint cel menționat anterior.

Cu ocazia acestei vizite, Aurel Drăgan și-a reafirmat dragostea pentru CS Rapid București și a lăsat la sediul clubului un album editat de către generația sa, compus dintr-o colecție de tăieturi din ziare, de la cele trei ediții triumfale ale Cupei Campionilor Europeni. Ține legătura cu cei care mai sunt în viață, din generația sa, iar despre volei ar putea vorbi… 1001 de nopți.

Mulțumim Aurel Drăgan, emblemă vie a Rapidului, pentru tot!