Poveste de iarnă! Rapid campioană națională la hochei pe gheață

Era odată demult. În 1940, când încă flăcările războiului nu afectaseră atât de tare România. Echipa de hochei pe gheață Telefon-Club era cea mai tare din țară. Însă Societatea de Telefoane nu a mai putut sprijini financiar echipa campioană a țării, așa că aceasta s-a desființat. Puternicei echipe i-a întins o mână CS Rapid București, care a oferit condiții pentru derularea în continuare a activității de performanță.

Așa a debutat Rapidul în hochei. Primul meci al sezonului a avut loc pe 12 decembrie 1939, Rapid învingând cu 5-4 o puternică selecționată a refugiaților polonezi. Meciul a avut loc pe feericul patinoar interbelic Oteteleșanu. În Ajun de Crăciun, la 24 decembrie, un alt clasic, Rapid – Venus, meci amical de hochei. Ceferiștii înving cu 4-1 și transportă marea rivalitate fotbalistică a perioadei, pe luciul de gheață. După acest meci, hocheiștii rapidiști au plecat într-un turneu în Ungaria, unde au susținut două meciuri cu echipe puternice din țara vecină, pierzând cu Ferencvaros și BKE, ambele din Budapesta. În drum, efectuat cu trenul, a fost o haltă la Cernăuți, pentru meciul cu localnicii de la Dragoș-Vodă, una dintre cele mai bune din țară pe vremea aceea. Scorul a fost alb, 0-0. Era perioada în care se vehicula ideea ca România să găzduiască, în locul Japoniei, Jocurile Olimpice de iarnă din 1940.

La 11 și 12 ianuarie 1940, Ferencvaros a susținut revanșa la București, câștigând cele două meciuri cu Rapid, foarte strâns, scoruri 2-1, respectiv 2-0.  Înainte de începerea campionatului național, Rapid a mai susținut un amical de gală, la Galați, împotriva feroviarilor danubieni, impunându-se categoric cu 16-2.

Turneul final al campionatului național, ediția 1940, a avut loc la București, între 31 ianuarie și 5 februarie. Rapid a învins Jahn Cernăuți cu 6-2 după care a remizat cu Mureșul Tg. Mureș, 2-2, calificându-se astfel în semifinale. Dragoș-Vodă Cernăuți a fost adversara din penultimul act, giuleștenii trecând cu brio de acest hop, 2-0.

Finala a fost între Rapid și Venus, alb-vișinii impunându-se cu 5-2, grație golurilor semnate de Telea (3), Brackl și Bob Petrovici. Astfel, Rapid a devenit, în primul an de activitate, campioană națională, bazându-se pe un lot alcătuit din următorii: Rațiu, Dron, Sadovsky, Biro, Atanasiu, Țicu, Botez, Telea, Brackl, Petrovici, Tănase și Mihail Flamaropol (foto).

Ex-președintele Federației Române de Hochei pe Gheață, fotbalistul Theodor Davilla, a comandat o cupă pentru o reeditare a finalei campionatului național, între Rapid și Venus. Ideea, deși salutată călduros de presă, nu s-a materializat, deoarece mulți dintre hocheiști erau și fotbaliști, iar pregătirile pe dreptunghiul magic se reluaseră din februarie. Așa că finala singurului titlu rapidist a rămas fără revanșă.

După cucerirea medaliilor de aur, Rapid a mai jucat un amical la Sighișoara, câștigat cu 16-2 în fața unei formații locale. Anul competițional 1940 s-a încheiat cu un amical de lux, 4-4 în deplasare, cu formația italiană Diavolli Milano.

Spre finalul anului calendaristic, secția rapidistă de hochei pe gheață s-a autodizolvat din lipsa resurselor financiare. Nucleul jucătorilor a trecut la o altă grupare, Juventus, care a cucerit ulterior titlul național. Așa se face că aproximativ aceiași jucători au câștigat titlul național de trei ori consecutiv, cu trei echipe diferite: Telefon-Club, Rapid și Juventus.

Rapidul a mai avut, tot în perioada interbelică, o secție de sporturi de iarnă la bob.

Crăciun Fericit!