Filă de istorie – primul titlu național al fotbalului giuleștean datează din 1951

Fotbalul a fost sportul în jurul căruia a gravitat CS Rapid București, încă de la formarea sa, în anul 1923. Echipa din perioada interbelică a fost una glorioasă, strângând un imens capital de simpatie. Pe teritoriu sportiv, Rapidul a câștigat de mai multe ori Cupa României și a ajuns în finala Cupei Europei Centrale, însă nici un titlu de campioană națională nu a fost cucerit de generația lui Auer și Baratky.

După 1944, Rapidul și-a creat o pepinieră proprie de copii și juniori, antrenori voluntari fiind trei foști mari jucători: Ghiurițan, Urecheatu și Costea. Printre pionierii care s-au aflat la baza acestei idei s-au aflat și doi salariați ai Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor, Mihai Sfetcovici și Ion Pieptea.

Echipa de copii a câștigat de mai multe ori campionatul Bucureștiului, însă primul titlu național la juniori a fost câștigat în anul 1951, sub comanda antrenorului Ghiurițan. În 1960, după o finală cu UTA Arad, câștigată cu 4-0, Rapid București obține al doilea titlu național de juniori, la timonă aflându-se antrenorul Urecheatu. În această echipă s-au aflat și două nume care apoi vor scrie istorie feroviară la seniori: Constantin Dinu și Dan Coe.

Ceva mai târziu, în anul 1966, juniorii Rapidului cuceresc pentru a treia oară medaliile de aur la campionatul național de juniori, învingând cu 2-1 în finală, pe Știința Cluj. Antrenorul Ion Cristea s-a bazat, în acel meci, pe nume care nu au nevoie de prezentări suplimentare: Răducanu, Costea, Ștefan, Neagu, Marian Popescu sau Dumitru, aceștia făcând apoi pasul spre echipa de seniori a clubului.

În 1967, juniorii noștri au mai disputat o finală de campionat național, dar de data aceasta Știința Cluj și-a luat revanșa.

Așadar, înaintea primului titlu de seniori, consemnat de istoria fotbalului românesc în sezonul 1966-1967, iată că fotbalul juvenil de lângă Podul Grant a avut performanțe frumoase, de pe care ne permitem să ”măturăm” praful uitării.