Interviu cu fata noastră de AUR, campioana mondială Loredana Toma!

„Mă bucur că Rapid a avut încredere în mine și că a investit în pregătirea mea!”
Loredana Toma, 27 de ani, a scris istorie pentru sportul românesc și pentru Clubul Sportiv Rapid București la Campionatele Mondiale de Haltere, competiție desfășurată în această lună la Bogotá, Columbia.
Sportiva noastră a devenit campioană mondială la stilul smuls și la total la categoria 71 de kilograme, categorie olimpică. În plus, Loredana a stabilit un nou record european și mondial la stilul smuls, cu o performanță incredibilă, 119 kilograme.
Prezentă pentru a cincea oară la Campionatele Mondiale, Loredana Toma mai are în palmares o medalie de aur (la total) și două de bronz. La Campionatele Europene a urcat de de patru ori pe prima treaptă a podiumului și acucerit două medalii de argint. În 2021, a fost aleasă cea mai bună halterofilă europeană a anului.
Drumul Loredanei Toma pe Everestul performanțelor sportive este răsplata pentru anii de muncă și de sacrificiu, pentru răbdarea și ambițiile sale, pentru încrederea avută de cei din jurul său.
Loredana Toma s-a întors de câteva zile în țară, unde deja a intrat în programul normal de antrenamente. Visul său, acela de a concura pentru Rapid și pentru România la Jocurile Olimpice de Vară, este tot mai aproape.
„La un moment dat simțeam că nu mai pot”
– Loredana, în primul rând felicitări! Voi începe cu cea mai banală întrebare! Cum a fost la Bogotá?!
– Greu, foarte greu, dar atât de frumos! La un moment dat nu mai știam ce să fac! Să mănânc sau să mă antrenez! Asta pentru că eu am urcat în categorie, de la 64 de kilograme la 71 de kilograme și, credeți-mă nu a fost ușor. Majoritatea sportivelor slăbesc înainte de competiție, eu a trebuit să cresc în greutate.
– Cum ai reușit să crești în greutate?
– Am mâncat! Pui și orez în cantități industriale! La un moment dat simțeam că nu mai pot.
– Bun puiul de Columbia?!
– Nu! Nu se compară cu al nostru!
„Superstițiile sunt pentru cei mai puțin pregătiți!”
– Cu ce ai mai luptat?
– Cu altitudinea. Bogotá e așezată la aproape 2.800 de metri altitudine. Faptul că am ajuns acolo cu două săptămâni înainte de competiție a fost decisiv. Dacă aș fi ajuns cu două-trei zile înainte nu cred că aș fi reușit rezultatele pe care le-am obținut. Au fost sportive care au ales să vină în pragul competiției la Bogotá și au suferit.
– Cu ce gânduri ai plecat spre Bogotá?
– Cu gândul să câștig. Nu am spus asta la plecaree pentru că nu îmi place să vorbesc înainte de competiție. De altfel, nu îmi place să vorbesc nici după!
– Ai sau ai avut vreo superstiție?
– Nu! Superstițiile sunt pentru cei mai puțin pregătiți! Eu am avut încredere în mine și tocmai de aceea am reușit.
„Îmi propusesem să devin campioană europeană, atât!”
– Ai reușit să impresionezi încă de la primele antrenamente la Bogotá.
– Așa este. M-am simțit foarte bine. Am reușit la stilul smuls să bat recordul mondial de două ori, 120 și 121 de kilograme, dar asta a fost la antrenamente. În concurs am smuls 119 kilograme. Atât trebuia. Am lăsat loc și pentru competițiile viitoare!
– Cum ai dormit înainte de finală?
– Foarte bine! Am fost foarte liniștită. Ceva emoții, normal, am avut, dar acestea s-au risipit imediat ce am început pregătirea pentru finală. M-am concentrat asupra lucrurilor pe care le am de făcut, la tehnică.
– Când ai început halterele te gândeai că vei ajunge în acest punct?
– Sincer, nu! Îmi propusesem să devin campioană europeană, atât!
„Înainte cu două zile de competiție am răcit!”
– Ce ai simțit atunci când ai realizat că ai stabilit și oficial cea mai bună performanță din istorie la categoria 71 de kilograme?
– O bucurie enormă! Era să uit! Înainte cu două zile de competiție am răcit! Febră, transpirație. Mă și gândeam că tocmai acum s-a găsit și răceala să mă lovească! Dar nu m-am panicat.
– Cât de mult contează moralul în ceea ce faci?
– Foarte mult, cel mai mult!
– Ai aproape un an de când ești legitimată la Clubul Sportiv Rapid București. Cât de mult a contat alegerea ta?
– A contat și mă bucur pentru asta. Mă bucur că Rapid a avut încredere în mine și că a investit în pregătirea mea. Poate, în alte condiții, nu aș fi reușite performanțele de la Bogotá.
„Mamă, nu poți să ridici mai puțin?”
– Pe cine ai sunat imediat după concurs?
– Pe mama, pe ai mei, acasă. Mama mi-a spus că s-a uitat la concurs. Nu mi-a venit să cred! Mama care de obicei nu se uită. Ea mi-a purtat mereu de grijă. De câte ori auzea despre performanțele mele îmi spune: „Doamne cât ai ridicat! Mamă, nu poți să ridici mai puțin?” Îi răspundeam că așa e la haltere, cu cât ridici mai mult, cu atât ești mai bun! Mamei i-ar fi plăcut să fac un sport, cum zice ea, mai ușor, dar e mulțumită acum!
– Când ai reluat antrenamentele?
– A doua zi! Din păcate am făcut apoi patru zile pe drum! A fost infernal. Am înțeles că am fost așteptată la aeroport. Chiar mă gândeam și mi-a părut rău că oamenii au dat bani pe flori, iar eu nu am mai apărut!
„Abia aștept să mănânc sarmale”
– Cum stai cu greutatea?!
– Am slăbit, pentru că nu am mai mâncat așa mult. Dar îmi revin de Crăciun! Nu ajung acasă, în Moldova, dar vine mama la mine, la București. Abia aștept să mănânc sarmale, preparatul meu preferat acum de Crăciun.
– Cui datorezi performanțele tale?
– În primul rând domnului Constantin Urdaș, antrenorul cu care m-am pregătit în țară. Apoi domnilor antrenori Valeriu Calancea – de la lotul național și Marius Ulăreanu – de la Rapid, care au fost alături de mine la Bogotá.
„Ce vreau de la Moș Crăciun? Sănătate”
– Ce competiții urmează pentru campioana mondială?
– Prima mare competiție din anul 2023 este reprezentată de Campionatele Europene din Armenia, din luna aprilie. Vom avea apoi mai multe Cupe Mondiale.
– Prezența la Jocurile Olimpice de Vară este mai aproape acum?
– Da, cu siguranță. Dar mai avem mult de muncă, mai avem mult de tras. În primul rând trebuie să fiu sănătoasă. Și chiar asta îmi doresc să îmi aducă Moș Crăciun în acest an, sănătate!