Poveste de demult! Vasile Chiroiu primul internațional al Rapidului
Fotbalul a fost, în perioada de pionierat și nu numai, o secție de forță a Clubului Sportiv Rapid București. În anii interbelici, echipa feroviară, sub numele sugestiv de CFR București, a crescut rapid după înființare, ajungând să fie una dintre formațiile de top din fotbalul românesc.
Pentru astăzi am ales o poveste interesantă, despre primul internațional selectat la echipa națională a României, de sub culorile alb-vișinii. Acesta este Vasile Chiroiu, bănățean la origini, născut în 1910. Fundaș tenace și talentat, Vasile Chiroiu a semnat cu CFR București în 1931, atunci când giuleștenii nu erau în prima divizie.
Fundaș și half (mijlocaș), Vasile Chiroiu a debutat sub tricolor la Atena, pe Stadionul Panathinaikos, pe 29 noiembrie 1931, la un meci care încheia prima ediție a Cupei Balcanice. România a învins atunci Grecia, în fața a 12 000 de spectatori, cu scorul de 4-2, cucerind Cupa Balcanică, un trofeu foarte prețios al perioadei.
A doua selecție la națională a lui Vasile Chiroiu avea să coincidă cu un alt trofeu major al fotbalului românesc. Pe 25 martie 1934, la Pardubice, România remiza cu Cehoslovacia, 2-2, acesta fiind ultimul meci al Cupei Europei Centrale, câștigată, de asemenea, de România. Chiroiu a fost folosit acum pe post de fundaș dreapta. În total, Chiroiu a jucat de 9 ori la naționala României, ultima dată la Campionatul Mondial din Franța 1938, la acel neverosimil 3-3 cu echipa din Cuba.
În sezonul 1932-1933, primul cu sistem divizionar din România, Rapidul a participat în premieră în eșalonul de elită al fotbalului românesc. Alb-vișinii s-au clasat pe locul al doilea într-una din serii, ratând calificarea în finală în dauna Ripensiei. Totuși, Vasile Chiroiu, deși nu juca atacant, s-a remarcat cu 12 goluri marcate în 11 meciuri, fiind pe locul al treilea în clasamentul golgeterilor, după nume sonore ale timpului ca Ștefan Dobay sau Petea Vâlcov.
Faptul că era internațional cu două trofee în palmares nu l-a scutit pe Vasile Chiroiu de recrutarea în rândul forțelor armate, el fiind plecat pe front în Cel de-al Doilea Război Mondial. Chiroiu s-a întors acasă, iar în 1947, ca antrenor, ducea juniorii Ripensiei la un tricou de campion național.
Mai trebuie spus că unul dintre coechipierii lui Vasile Chiroiu, din prima mare echipă a ceferiștilor, a fost Ioan Pop, inginer feroviar care debutase la Universitatea Cluj-Napoca. Pop, și el internațional român din postura de jucător al Șepcilor Roșii, a ales, după înmcheierea studiilor universitare, să muncească și să joace în Capitală.
Împreună (re)scriem istoria sportului rapidist!